Acordul FMI – România

Ţinând în ultimele zile prima pagină a marilor ziare din ţară, acordul dintre Fondul Monetar Internaţional şi România se conturează pe zi ce trece. Evident mass-media, tabloidizată şi ahtiată după senzaţional, manipulează eficient populaţia împotriva acestui acord. Principalul piston în care îşi pompează benzina prostiei, este acela că de ce să ne vindem ţara, mai ales după experienţele din ultimul deceniu al secolului trecut, când FMI-ul a căzut ca musca în lapte, fiind scos ţap ispăşitor privind situaţia economică dezastruoasă a perioadei respective.

Personal consider, deocamdată, neîmprumutarea pentru acoperirerea deficitului bugetar pentru anul 2008, aspect ce ar putea soluţionat prin reducerea cheltuielilor bugetare. Desigur, ceea ce cred eu poate să fie o mare prostie, mai ales că nu deţin prea multe noţiuni de economie generală, părerea mea bazându-se pe lucruri aflate de la televizor sau din activitatea mea profesională.

Consider, că, dacă salariile directorilor din sutele de agenţii, autorităţi, inspectorate, direcţii s-ar diminua la un nivel care să le permită să trăiască fără prea multe probleme, cred am avea chiar excedent bugetar. Sună cam şocant, dar dacă se adună sumele de bani rezultaţi din diferenţa dintre salariul de acum şi cel normal, consider că lucrurile s-ar îmbunătăţii.

O posibilă soluţie pentru eficientizarea serviciilor din cadrul instituţiilor publice locale şi centrale este internshipul. Aceşti oameni, care vor da o mână de ajutor într-un mod voluntar, pentru rezolvarea rapidă a oricăror probleme apărute inevitabil, cheltuielile bugetare ar scade iar eficienţa ar creşte, împuşcând astfel doi iepuri dintr-o lovitură.

 

Cursul leu – euro

Aşa cum se ştie cursul de referinţă euro/dolar – moneda naţională, reflectă raportul dintre economia UE/SUA şi a unui stat oarecare, cu cât moneda naţională este mai puternică cu atât se poate spune că respectivul stat are o creştere economică mai mare faţă de UE/SUA.

Mulţi dintre noi s-au impacientat de actualul curs leu-euro ca fiind începutul prăbuşirii economiei naţionale, ca rezultat al prezentei crize financiare mondiale. Eu nu sunt de acord cu acest lucru. Cel puţin nu în totalitate. Consider actualul curs valutar de peste 4 lei pentru un euro umflat dinadins, întrucât este imposibil ca economia românească să scadă cu aproape 20% în câteva luni (august – decembrie 2008), toate astea când şi UE este în criză, chiar mai rău decât a noastră. Plecând de la acest lucru ilogic mi-am pus întrebarea cine are de câştigat cel mai mult de pe urma prezentului curs ridicat. Răspunsul l-am găsit imediat. Era mult prea săritor în ochi. Băncile. Băncile au cel mai mult de câştigat de pe urma prezentului curs. De ce ? Păi pentru că şi deoarece ele sunt cei mai mari “mâncători” de bani, trebuie să îşi acopere golurile lăsate de creditele date cu nemiluita la toată lumea, trebuie să iese şi în câştig că unde ai văzut tu, mai ales în România, bancă care iasă în pierdere. Şi uite aşa cine este “marele câştigător” al acestui curs valutar.

Modul în care aceste bănci au reuşit să destabilizeze cursul leu – euro este de asemenea foarte simplu. Spun simplu întrucât şi eu aş putea dacă aş avea la îndemână 100 de milioane de lei. Din banii ăştia aş putea cumpăra la nivelul din vară peste 30 de milioare de euro iar banii ăştia în România se văd când nu sunt pe piaţă pentru că euro ar urca din cauza lipsei lui. Poate nu sunt suficienţi 100 de milioane de lei dar 500 de milioane sunt mai mult decât suficienţi pentru asta, iar ei pot exista cash numai în bănci. Este interesant cum BNR nu a intervenit. Ori băncile şi-au mascat foarte bine operaţiunile, ori s-au făcut că nu ştiu. Şi cine are cel mai puţin de câştigat ? Cei care au credite în euro la bănci. Sper să le fie învăţătură de minte şi să nu se mai împrumute de la bănci căci acestora nu le pasă de ei.